Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

Страница: 21/43

Nulitatea actului juridic civil

Definiţie şi funcţiile nulităţii

În lipsa unei definiţii a nulităţii actelor juridice în codul civil, literatura de specialitate abundă în definiţii, care, însă, au un numitor comun şi anume acela că nulitatea este o sancţiune civilă, care intervine când se înfrânge o dispoziţie legală, cu ocazia încheierii unui act juridic.

Nulitatea este acea sancţiune civilă care intervine după încălcarea normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urmărite la încheierea lui.[20]

Analizând finalitatea nulităţii ca instituţie de drept civil, în opinia domnului profesor T. Pop această instituţie urmăreşte atât un rol preventiv, cât şi unul represiv.

Prin urmare, nulitatea urmăreşte atât o funcţie preventivă, cât şi una sancţionatorie.

Funcţia preventivă a nulităţii constă în ameninţarea cu distrugerea efectelor actului juridic, dacă acesta se încheie cu nesocotirea dispoziţiilor normative privind condiţiile sale de validitate.

Într-adevăr, nulitatea actelor juridice prezintă neajunsul că nimiceşte aparenţa creată prin acest act, împrejurare ce poate produce prejudicii atât părţilor, cât şi terţilor. De aceea, este preferabil să se verifice în prealabil condiţiile de validitate ale actului juridic, pentru a preveni nimicirea efectelor lui, după ce s-a încheiat. O asemenea verificare prealabilă a fost instituită de legiuitor, doar pentru actele solemne, însă ea lipseşte pentru restul actelor juridice. Pentru marea majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemnă, părţile au tot interesul pentru a preîntâmpina distrugerea efectelor actului juridic, să observe prevederile legii civile înainte de încheierea lui şi să se conformeze lor.

Funcţia sancţionatorie intervine după încheierea actului juridic, având drept scop fie înlăturarea efectelor contrare legii, pe care le conţine acest act, fie încheierea actului în totalitate, dacă nu este posibilă menţinerea lui prin îndepărtarea clauzelor stipulate în dispreţul unor dispoziţii imperative ale legii.

De reţinut că nu trebuie confundată nulitatea actului juridic cu ineficienţa probatorie a înscrisului constatator.

Se ştie din materia dreptului probator că pentru dovedirea unor acte juridice legea cere întocmirea unui înscris. Acest înscris, pentru a constitui instrument probator trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege. Nerespectarea acestor condiţii atrage ineficienţa înscrisului doveditor, ceea ce înseamnă că înscrisul este lipsit de efectele sale în materie de probă dar nu afectează validitatea operaţiilor juridice, care poate fi dovedită, eventual, prin alte mijloace de probă. Dacă înscrisul reprezintă o condiţie pentru validitatea chiar a operaţiilor juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea înscrisului atrage şi nulitatea actului juridic.

Evoluţia concepţiei cu privire la nulitatea actului juridic

Реферат опубликован: 24/11/2009